Johnny, saxofonist, spune:
„ – Treaba asta cu timpul e complicată, mă încolțește din toate părțile. Încep să realizez încetul cu încetul că timpul nu-i ca o pungă pe care o tot umpli. Vreau să zic că, chiar dacă-i schimbi conținutul, în pungă nu încape decât o anumită cantitate și basta. Vezi valiza de colo, Bruno? Încap în ea două costume și două perechi de pantofi. Ei bine, închipuie-ți acum că o golești și apoi pui din nou înăuntru cele două costume și cele două perechi de pantofi, și atunci observi că nu încap decât un costum și o pereche de pantofi. Dar partea cea mai bună nu-i asta. Partea cea mai bună vine atunci când îți dai seama că poți pune o prăvălie întreagă în valiză, sute și sute de costume, așa cum umplu eu timpul cu muzică ori de câte ori cânt. Muzica și ceea ce-mi trece prin gând când merg cu metroul.”
(Julio Cortazar, „Urmăritorul” in Armele secrete, Humanitas, București, 2007)
Postat in insight | Etichetat julio cortazar, metrou, muzica, povestiri, timp | Lasă un comentariu »
“Găsise un nou front de atac și porni în noua direcție cu avânt, deși se simțea tot mai îngrozită de veninul ce i se revărsa din gură, însă era ca și cum s-ar fi aflat pe o scenă; rolul era mult mai puternic decât ea.”
(Moștenitoarea tărâmului pierdut, Kiran Desai, Polirom, Iași, 2007)
Postat in insight | Etichetat kiran desai | Lasă un comentariu »
Agenție: Johannes Leonardo, New York
Postat in pub | Etichetat cinema, haine, reclama | Lasă un comentariu »
Veți fi păcăliți.
Agenție: Clemenger BBDO Adelaide
Postat in pub | Etichetat spot, yamaha | Lasă un comentariu »
Eu am văzut imprimeurile astea la Unirii. Pe lângă mine, își făceau de lucru pe la colțul străzii niște țigani. Mă uitam la ei, mă uitam la imprimeuri. Dacă aș fi avut curaj, i-aș fi întrebat ce părere au, chiar se simt călcați în picioare? Adică dacă ar fi să ne transmită ei nouă, celorlalți, un mesaj, un îndemn la schimbare, cam ăsta ar fi? E adevărat, mulți oameni îi disprețuiesc pe țigani, vor să-i bată, nu-i suportă în apropierea lor. Pe de altă parte, ce ne cer țiganii cu care ne întâlnim (cu organizația SPER nu ne întâlnim)? Pe cei bine integrați în societate, cu care ne întâlnim prin birouri, prin cafenele, la școală eu, cel puțin, nu îi sesizez, nu mi se pare că ies în evidență. Ceilalți, pe care îi sesizăm, pe stradă, ne cer bani. Mă rog, nu știu unde am vrut să ajung cu asta.
Părerea mea e că mai bine ar face SPER o campanie adresată chiar țiganilor să zicem “răi” (care de fapt, tot pe noi ceilalți ne-ar viza, adică ar viza atitudinea noastră), cu mesajul “hai să ne purtăm mai frumos.”
Postat in pub | Etichetat sper, tigani | Lasă un comentariu »
