www.goodplanet.info

Johnny, saxofonist, spune:
„ – Treaba asta cu timpul e complicată, mă încolțește din toate părțile. Încep să realizez încetul cu încetul că timpul nu-i ca o pungă pe care o tot umpli. Vreau să zic că, chiar dacă-i schimbi conținutul, în pungă nu încape decât o anumită cantitate și basta. Vezi valiza de colo, Bruno? Încap în ea două costume și două perechi de pantofi. Ei bine, închipuie-ți acum că o golești și apoi pui din nou înăuntru cele două costume și cele două perechi de pantofi, și atunci observi că nu încap decât un costum și o pereche de pantofi. Dar partea cea mai bună nu-i asta. Partea cea mai bună vine atunci când îți dai seama că poți pune o prăvălie întreagă în valiză, sute și sute de costume, așa cum umplu eu timpul cu muzică ori de câte ori cânt. Muzica și ceea ce-mi trece prin gând când merg cu metroul.”
(Julio Cortazar, „Urmăritorul” in Armele secrete, Humanitas, București, 2007)

“Găsise un nou front de atac și porni în noua direcție cu avânt, deși se simțea tot mai îngrozită de veninul ce i se revărsa din gură, însă era ca și cum s-ar fi aflat pe o scenă; rolul era mult mai puternic decât ea.”
(Moștenitoarea tărâmului pierdut, Kiran Desai, Polirom, Iași, 2007)

Agenție: Johannes Leonardo, New York

Veți fi păcăliți.

Agenție: Clemenger BBDO Adelaide

Eu am văzut imprimeurile astea la Unirii. Pe lângă mine, își făceau de lucru pe la colțul străzii niște țigani. Mă uitam la ei, mă uitam la imprimeuri. Dacă aș fi avut curaj, i-aș fi întrebat ce părere au, chiar se simt călcați în picioare? Adică dacă ar fi să ne transmită ei nouă, celorlalți, un mesaj, un îndemn la schimbare, cam ăsta ar fi? E adevărat, mulți oameni îi disprețuiesc pe țigani, vor să-i bată, nu-i suportă în apropierea lor. Pe de altă parte, ce ne cer țiganii cu care ne întâlnim (cu organizația SPER nu ne întâlnim)? Pe cei bine integrați în societate, cu care ne întâlnim prin birouri, prin cafenele, la școală eu, cel puțin, nu îi sesizez, nu mi se pare că ies în evidență. Ceilalți, pe care îi sesizăm, pe stradă, ne cer bani. Mă rog, nu știu unde am vrut să ajung cu asta.
Părerea mea e că mai bine ar face SPER o campanie adresată chiar țiganilor să zicem “răi” (care de fapt, tot pe noi ceilalți ne-ar viza, adică ar viza atitudinea noastră), cu mesajul “hai să ne purtăm mai frumos.”

www.atreiacafea.ro

M-am apucat să parafrazez (sau să rescriu, naiba știe ce-am făcut) mai multe versuri de muzică ușoară sau poezie ușoară. După cum urmează și după cum am scris pe twitter până n-a mai încăput.

un curier / și doar atât / un curier / nimic mai mult / un curier e tot ce vreau de la tine

***

un curier / se legăna / pe o pânză de păianjen / și fiindcă ea / nu se rupea / a mai chemat un curier / dar el n-a venit.

***

vezi, rândunelele cum vin, / se scutură ploaia din pin / mă enervez și tu nu știi – / de ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?  

***

adânc în mină a coborât / un tânăr curier / și-a luat de-acolo doar atât / un ghiocel stingher

***

Ptiu ptiu pfi,
Curier gri,
Nu credeam că n-o să vii.

A trecut o săptămână,

Și coletul cu smântână

Nu ajunge la stăpână.
Stau așa cuminte-n casă
Așteptându-te c-o coasă

Că eu n-am răbdare multă:

Te aștept cu o insultă

Și cu două palme dure

Abia culese din pădure.

Oare nu găsești tu strada?

Te-a prins undeva zăpada?

Ești o Ana lu Manole

Te-aș înveli în staniole

Cu marmota ucigașă

Prietena mea borfașă

Și te-aș pune la cuptor

Ca în orice film horrór.

Ptiu ptiu pfi,
Curier gri,
Tare-s mică și turbată.

Agentie: Chemistry, Londra

http://www.trocaire.org/en/lent

CEBUTIKIN (mohorît): Dracu să-i ia pe toţi!… Da… toţi cred că sînt doctor, că ştiu să lecuiesc tot felul de boli. Eu însă nu ştiu nimic, am uitat tot. Nu-mi amintesc nimic, nimic… Să-i ia dracu pe toţi… Miercurea trecută m-au chemat în Zasîpi, la o femeie bolnavă, s-o lecuiesc! Dar femeia a murit… Şi eu sînt vinovat! Da, da… Acum douăzeci şi cinci de ani mai ştiam ceva! Acum însă, am uitat tot! Poate că nici nu mai sînt om, poate mă prefac numai.

Mă prefac că am braţe, cap, picioare! Poate că nici nu mai sînt şi mi se pare numai că umblu… mănînc, dorm. (Plînge.) O, ce bine ar fi să nu mai exist! (Nu mai plînge; mohorît.) Dracu să mai ştie…Acum trei zile vorbeau la club… ziceau: Shakespeare… Voltaire… N-am citit nimic… nimic! Dar m-am prefăcut că ştiu de toate… şi alţii făceau la fel. Josnicie! Dobitocie! Mi-am adus aminte de femeia aceea pe care em lăsat-o să moară miercurea trecută! Mi-am adus aminte de toate… Simţeam o greutate pe suflet! Mi-era silă de mine… M-am dus şi m-am îmbătat…

 

(…)

 

IRINA (hohotind): Unde? Unde s-a dus totul? Cum de s-a spulberat? Doamne, Dumnezeule! Am uitat tot, toţi. Totul s-a învălmăşit în mintea mea… nu mai ştiu cum se spune fereastră în italieneşte, sau tavan… In fiecare zi uit cîte ceva… şi viaţa trece, vremea nu se mai întoarce. N-o să mai plecăm niciodată la Moscova, niciodată! Acum îmi dau seama că n-o să mai plecăm!…

(CEHOV, Trei surori)

Agentie: BBDO New York

Campanie pentru donare de ochi.

text: “Pledge your eyes. You won’t need them after you’re gone”

Agentie: Y&R Dubai

(banner pe yahoo)

I love the cat!

asta e imaginea prin care aș fi reprezentat io blogosfera feminină. (sursa imaginii)

în loc de asta

 (de aici)

Agenție: TBWA Amsterdam

Fallon Minnepolis

Agentie: Saatchi & Saatchi New York