Câteva rânduri, nimic între ele

Trăim cu iluzia că lucrurile importante încă nu ni s-au întâmplat.

Sau cu iluzia inversă, că deja ni s-au întâmplat și altele nu mai sunt.

Cu iluzia că suntem în plină cursă, sau cu iluzia că suntem în pauză.

Probabil avem o reprezentare a vieții de care suntem sau nu conștienți. Probabil că animalele n-o au.

Probabil există un grad de închegare a eului nostru în care ajungem să știm cine suntem.

Probabil că toate astea nu ne interesează, pentru că avem treabă. Omul, ființa care are treabă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s