Poveste adevărată

Într-o zi, fusesem toată ziua plecată de-acasă. Când mă întorc, ușa întredeschisă. Intru. În sufragerie, nimeni. În dormitoare, nimeni. Ușa de la debara îmi atrage atenția. Mă duc acolo, inima îmi bate cam tare.

– Cine sunteți?

Sunt câțiva oameni care s-au făcut comozi în debaraua mea, mănâncă din borcane castraveciori murați, răsfoiesc jurnale, privesc desene apropiindu-le de bec.  Nu sunt mirați să mă vadă.

– Niște vizitatori.

– Și de ce-ati venit aici?

– Ne-a trimis Google.

– Pentru ce?

– Am vrut să știm mai multe despre pupeze și ne-a recomandat să venim aici, la tine.

– Aha. Și a meritat?

– N-a meritat.

– Poate măcar castraveciorii din borcane?

– Aștia da.

– Și mai stați?

– Nu, ne grăbim să găsim mai multe date despre pupeze, o să-ncercăm și la altcineva.

– Păi baftă. Să mai veniți pentru castraveciori.

Și au plecat.

Anunțuri

5 gânduri despre „Poveste adevărată

  1. Dand dovada in mod nativ de mult bun simt, prima chestie care mi-a venit in minte a fost :

    -Cine sunteti?
    -Fratii tai de peste Prut !

    (P.S : Nothing against Basarabia but I felt the need to make a bad joke :P )

  2. Pingback: clinica stomatologica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s