Persuasiune și presiune

Am dat la Gaudeamus peste o carte foarte tare, Arta strategiei publice, despre care e probabil să mai vorbesc aici (traducerea cam scârțâie, păcat). Astăzi, un citat:

„Într-o democrație nu este niciodată suficient ca liderii să aibă idei bune sau dorința de a acționa. Puterea nu emană de la ei; ea trece prin ei, iar ei depind la rândul lor de climatul de opinie și presiunea care apasă asupra lor. Voluminoasa biografie a lui Lyndon Johnson, scrisă de Robert Caro, detaliază un moment legat de vizita pe care i-a făcut-o președintelui o delegație feministă la un moment dat în anii 1960. Johnson a ascultat cu multă atenție solicitarea delegației și a intervenit cu întrebări de detaliu înainte de a afirma: „Ei bine, m-ați convins că ar trebui să fac lucrul acesta. Acum plecați și determinați-mă să o și fac.” Femeile erau indignate, considerând că dacă îl convinseseră pe cel mai puternic dintre oamenii planetei, acest lucru era cu siguranță suficient. Președintele le întrebă de ce ar trebui să se supună focului artileriei pentru acțiuni puțin populare pentru mulți dintre cetățeni. Ar fi trebuit ca delegația să creeze o asemenea agitație în jurul revendicărilor sale încât președintele, cu o anumită (falsă) aparență de amabilitate stângace, să răspundă. Într-adevăr, opinia publică este de cea mai mare importanță pentru guvernele democratice, moneda supremă pe care se bazează puterea.”

(Geoff Mulgan, Arta strategiei publice, CA Publishing, 2010, p. 9)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s