iată că nu pot să adorm

Ce urmează e mai degrabă un proces de gândire decât o teză. Cum ar putea fi altfel la 5 dimineața. Cum ar putea fi altfel pe un blog.

Tocmai am avut două idei care acum, pe moment, mi se par tari. Poate peste un timp asta se va schimba. Două idei de mecanisme. În sensul în care aș folosi „mecanism” referindu-mă la Maratonul de lectură – sistem de parteneri, filtre, etape, ponderări etc. Și de la ideea de mecanism am ajuns să mă gândesc din nou la o temă la care am revenit frecvent în ultima vreme – matematica înțeleasă ca varietate și sistem de relații.

Am observat că, atunci când oamenii zic „e matematică”, vor să spună că nu încape loc de discuții, se referă la exactitate, la precizie. Pentru mine e mai interesantă perspectiva asta în care văd relațiile. Iar dacă relațiile sunt ușor de cuprins în matematică, sunt mai greu de văzut/definit în alte domenii. Poate sunt mai complexe? Poate au totuși altă natură? Mă gândesc la relațiile dintre oameni acum. De altfel și mult valorizata comunicare are în primele teorii modele mecanice.

Am ajuns din nou la mecanisme. Și sisteme. Aplicând asta la un domeniu care mă preocupă – ONG-urile, și ținând cont de nemulțumirea mea legată de colaborarea lor pe cauzele comune (cum scriam și în scrisoarea de anul trecut (sau acum doi ani?) către ONG-urile pentru protecția animalelor), încep să mă gândesc așa. Ori ești ONG-celulă care vrea să capaciteze microcomunități, ori ești ONG cu funcție într-un sistem de ONG-uri și atunci, ca să ai un efect, trebuie să ții cont de interdependența pe care o presupune un sistem. A treia opțiune e să te porți ca o corporație (fără conotații negative), să încerci să tragi spuza pe turta ta, unde spuza e simpatia și sprijinul unui segment de oameni, în schimbul unor efecte pe care le promiți în îmbunătățirea cauzei pe care o susții. Și, desigur, ce e specific corporațiilor? Concurența. Dacă plămânii mi-ar concura cu ficatul n-ar fi nasol?

Sigur, e momentul să râd eu de mine, dat fiind că, urcând de la ficați la nivel de organism tot unitar, îmi aduc aminte că eu stau destul de prost cu colaborarea. Pentru că n-am încredere că ceilalți pot și vor să facă totul cât mai bine (cu toate că am încredere în potențial. Ptiu, era să alunec la energia mecanică, formată din aia cinetică și aia potențială). De-aia arată mai bine când mă uit în sus la matematica aia de care vorbeam la început. Abstract, fără cărniță.

Mecanică, mecanism. Și zău că n-am demontat și remontat radiouri în copilărie.

Anunțuri

Un gând despre „iată că nu pot să adorm

  1. Într-un anumit sens, organele din organismele complexe (cum ar fi cele ale mamiferelor) chiar concurează pentru resurse de altfel limitate – sângele, de exemplu –, care trebuie redistribuite în funcție de nevoi. Bunăoară, după ce mănânci ai nevoie de mai mult sânge în stomac; pe de altă parte, când alergi îți soliciți mai mult picioarele. De-aia nu-i bine să alergi în timp ce mănânci, și viceversa. :)

    Asta, bineînțeles, nu înseamnă că aceleași organe nu colaborează pentru a face facilita funcționarea sistemului în ansamblu. Relațiile în mai toate sistemele de genul ăsta mi se par mai ușor modelabile prin teoria jocurilor (care se ocupă în aceeași măsură cu concurența și cooperarea) decât prin relații stricte de opoziție/atracție.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s