Morcov

În salonul pentru mămici am găsit o fetiță care răsturnase sacul cu jucării și alesese morcovii de pluș.

– Cine mănâncă morcovi? o întreabă mama salonului.

– Iepurii.

– Doar iepurii?

– Da.

– Deci noi toți suntem iepuri.

Coafeza vine și mă așază pe scaun. E gravidă. Mă tunde, am așteptări mici și mi le împlinește. Îmi vine ideea să mă vopsesc. Aleg un blond și îmi zice că are nuanțe roșiatice. Asta e tot ce nu vreau, hai să alegem altul, care n-are. Alegem altul, promite că n-are. Își pune șorțuleț, mănuși și mai ales mască, să nu inhaleze amoniacul. Amestecă vopseaua în ceea ce mi se pare un mic joben mov de plastic, trece puțin timp, se scuză și fuge. Mă gândesc că vomită.

Afară plouă. Propoziții simple.

– Unde e mami?

– Se epilează.

Aștept să-ntrebe, dar nu-ntreabă.

Vine altă fată. Ele sunt multe și ies de undeva din spate. Își aduce o oglindă cu picior și începe să-și stoarcă puncte albe, negre, roșii, pe față.

– E bine să fie porii deschiși.

– Vreau să-i fac și eu lui Mihai, dar cum să-l bag la aburi? Face duș cu apă rece.

– Bagă-l în baie după ce ieși tu.

– L-am băgat o dată în cadă și n-a stat, a zis că e prea fierbinte și i se face rău.

Mă pișcă vopseaua dar nu zic nimic. Îmi amintesc învățăminte: nu e bine să te vopsești dacă ți-ai dat cu henna și nu e bine să te vopsești dacă ești la ciclu. Nu e bine ce fac.

Am mult de așteptat. Scot chitanțierul din geantă și rup foile roz, să le duc la contabilă. Răspund la un sms. Îi trimit un sms fatalist lui T. Mă uit cum plouă. Citesc afișele din salon. Mă gândesc că transpir. Mă uit la cum sunt tunse și vopsite coafezele. Mă uit la mine. Mă uit la ce cred ele despre mine. 45 de minute de uitat.

Mă duce la spălat. Pe perete scrie „Interzis bărbaților. Ești sexy și încrezătoare. Etc etc”. N-apuc să citesc tot, dar apreciez. O fată își face mani pedi. Poate să ia hepatită, mă gândesc.

Coafeza mea îmi strânge capul în prosop și îi spun că, în fond

– Dacă tot plouă, mai bine nu mă mai usuci.

– Ba da, măcar să vezi culoarea.

Nu vreau să o jignesc și văd culoarea. Portocaliu.

Mă usucă, ne simțim prost și ne mințim „nu e chiar portocaliu”.

– Ai o pungă de gunoi? Mi-o pun pe cap, să nu mă plouă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s