Schiță de infrastructură

Am pus în titlu două cuvinte greoaie, dar să știți că nu e deloc un articol greoi. Ce urmează să citiți este părerea mea despre cum poate arăta un sistem de gestionare a sprijinului pe care sunt dispuși să-l ofere oamenii, companiile, ONG-uri din alte domenii, publicurile străine sau presa. Nu e vorba de un plan de campanie, nici de un plan de acțiune pentru ca ONG-urile să ajungă în situația să facă o campanie.

E vorba despre izvoarele de sprijin din care ONG-urile nu știu deocamdată cum să bea. Sigur, dacă e să faci un efort de genul celui pe care îl recomand, n-o să fie vorba doar despre izvoare, va trebui și să sapi, nu toată lumea oferă. Mă gândesc aici mai ales la situația oamenilor care au câini, mai ales pe la sate. Aici ar fi o variantă să sponsorizezi veterinarul satului (există, dar se ocupă de animalele importante pentru țărani, cele care produc) să convingă oamenii să-și sterilizeze câinii și să o și facă.

OK. Să revenim la izvoare. Citiți mai jos cum am gândit eu. Veți vedea că din când în când apare cuvântul „Centrul”, el se referă la ONG-urile unite, care vor fi numit un fel de comitet de coordonare.

Încă ceva: e doar o schiță, feedbackul e binevenit.

 

Centrul infrastructurii:

Crearea unui site-centru de comandă, ca loc în care oricine poate găsi toate informațiile de care are nevoie pentru a sprijini campania, care va fi actualizat în timp real cu progresele campaniei. Site-ul trebuie să aibă și versiune în engleză.

Rutele de primire a sprijinului:

Segmentarea publicurilor în funcție de resurselor de care dispun:

(vorbim aici numai de cei care vor să salveze câinii de la eutanasiere sau sunt indeciși, sceptici, nu are sens să încercăm să îi convertim pe ceilalți, e demonstrat:D)

1. Persoane fizice

  • Dorința și posibilitatea de a avea un câine: cei care pot adopta

Pentru ca lor să le fie mai ușor să adopte, se poate crea o hartă a centrelor de adopție așa încât fiecare să îl găsească pe cel mai apropiat și să aibă informații despre cum ajunge acolo (transport public), care e programul centrului și care sunt condițiile de adopție

  • Bani: cei care pot dona bani

Acestor oameni trebuie să le fie puse la dispoziție mai multe canale de donații:

– cont în lei și cont în euro

– număr Romtelecom pentru donare prin apel

– număr pentru donare prin sms

– contract debit direct: prin acest gen de contract persoana acceptă ca banca la care are cont să vireze lunar o sumă de bani timp de x (6 luni, 1 an, 2 ani, să avem mai multe opțiuni) în contul Centrului. E ca un fel de abonament.

– număr special pentru cei care vor să doneze altfel (cine știe?)

  • Timp: pensionarii și alți oameni care nu au alte resurse, doar mult timp neocupat

Acești oameni se deplasează de obicei mai greu, așa că ei pot contribui făcând ceva acasă. Pot, de exemplu, confecționa lucruri care pot fi vândute pe site, printr-un magazin online sau altfel.

– doamnele pot tricota hăinuțe pentru câini (le dăm noi model și material)

– domnii pot asambla cuști pentru câini (le dăm noi materialele și instrucțiunile, stil IKEA)

– putem să organizăm ateliere de pictat pe lemn, în care cine vrea să vină să picteze pe cuști ca să le crească valoarea

  • Timp și energie: tinerii care nu au serviciu și au mult entuziasm

Acești voluntari pot contribui la tot felul de activități fizice, și va fi nevoie de ei în număr cât mai mare în campanie.

– unii pot participa la construirea adăposturilor

– unii pot participa pe partea administrativă și de baze de date

– alții sunt cei care se duc să colecteze hăinuțele și cuștile

– alții participă la organizarea de evenimente

– etc – trebuie creată o listă cu toate modurile în care pot participa, ca ei își poată alege sau măcar să știe câte variante există

  • Competențe specifice: profesioniștii în diverse domenii care vor să ajute campania

Campania va avea nevoie de resurse umane competente în multe zone. Pe durata campaniei cel puțin, va fi un fel de organizație uriașă, cu departamente, cu procese, cu tot.

– traducători

– webwriteri care să se ocupe de actualizarea site-ului

– organizatori de evenimente

– consilieri juridici

– experți în resurse umane

– customer service

– alte profesii, trebuie analizat mai bine

– veterinari și studenți la medicină veterinară

  • Influență: vedete, bloggeri

Ei au expunere. Mesajele transmise de ei pot ajunge la foarte mulți oameni.

– vedetele vor avea posibilitatea să sune o persoană responsabilă doar de acest lucru și să își ofere practic, imaginea. Ce poate fi făcut cu această imagine va fi prevăzut dinainte în planul de comunicare.

– bloggerii trebuie să aibă la dispoziție bannere pe care le pot pune pe blogurile lor pentru a-și arăta susținerea sau pot scrie despre campanie (iarăși, planul de comunicare va prevedea feluri în care ei se pot implica)

  • Terenuri: proprietari mari și mici

Se poate întâmpla și asta, există oameni care au moștenit terenuri dar nu au aplecarea să le cultive sau să construiască, iar dacă le vând nu iau mulți bani. Ei pot fi înclinați să doneze o bucată din ele.

– ei trebuie să aibă măcar două persoane dedicate relației cu ei – un om de comunicare și un om de juridic, donarea de terenuri presupun că implică niște acte mai complexe

  • Pui (căței): cei care sunt tentați să abandoneze puii pe stradă

Ei trebuie să știe că există alternativă la abandon, iar această alternativă va fi creată de Centru. Ei ar putea să ducă puii fie în centrele primăriei, fie la ONG-urile locale, unde în ambele cazuri vor fi sterilizați.

– puii sunt mult mai doriți de cei care vor să adopte, decât câinii deja mari. Oamenii care au pui și n-au cui să-i dea, trebuie să afle unde să îi aducă. (Mesajul către ei poate fi unul flatant, pentru că ei vor contribui practic, la creșterea adopțiilor, chit că au contribuit și la creșterea numărului de câini de gestionat. Mesajele acuzatoare nu cred că ar funcționa.)

– când acești oameni vin cu puii la centre, un veterinar voluntar al campaniei se oferă să sterilizeze câinii care au conceput puii (trebuie să prevenim repetarea situației, nu?)

  • Responsabilitate: cei care văd pui abandonați pe stradă

Ei trebuie să știe unde să îi ducă – local, la ONG-uri.

  • Idei: cei care au idei de acțiune în legătură cu problema

Fie formulăm noi întrebări precise pentru ei, fie e un spațiu în care își scriu ideile pe care le au deja.

  • Mulțumire, entuziasm: cei care sunt surprinși plăcut de campanie, de cum evoluează ea

E mai bine ca oamenii încântați de acțiune să se exprime la noi decât în alte părți, reunind feedbackul lor vom avea o dimensiune a percepției campaniei. Va fi un spațiu dedicat acestui feedback, eventual integrat cu alte canale pe care vine el de obicei – Twitter, Facebook. Sigur că vor fi și opinii în sens opus, e firesc.

2. Companii

Iarăși, trebuie să existe o echipă dedicată relației cu aceste companii care își oferă sprijinul (în afara celor care au fost contactați deja într-o fază anterioară).

  • Bani
  • Materiale/produse (materiale de construcții, hrană uscată, mașini etc – trebuie completată lista cu materiale utile) – tot aici ne putem gândi la un sistem de colectare din restaurante a resturilor de mâncare, dacă el nu există deja
  • Servicii
  • Rețele (sunt firme cu rețele de filiale sau de distribuție, iar această infrastructură poate fi folosită în multe feluri)

3. ONG-uri care susțin dezvoltarea societății civile

Ele pot promova campania ca pe o probă de coeziune și colaborare națională, entuziasm și încredere în societate.

4. Publicuri străine

Versiunea în engleză a site-ului va asigura toate variantele de acțiune de susținere și pentru ei. Sigur, nu vor fi păstrate variante care nu se pot aplica, pe motivul localizării în altă țară.

Pentru toate variantele de acțiune, trebuie să existe persoane diferite responsabile, buni vorbitori de engleză.

5. Parteneri media

Trebuie să existe o echipă responsabilă de relația cu presa, care să fie capabilă să ajute presa cu informații și ce mai au ei nevoie.

Anunțuri

Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

București, 25 noiembrie 2011

Stimați reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor,

Sunt „un simplu cetățean”, nu am experiență în domeniul protecției animalelor, am în schimb studii de științe politice și comunicare. Motivația mea de a mă exprima în această problemă este aceea că îmi plac câinii și îmi e frică să nu cumva să ratați trenul acțiunii coordonate pentru salvarea câinilor fără stăpân.

Vă scriu această scrisoare pentru a vă semnala responsabilitatea enormă pe care o aveți în următoarea perioadă. Scopul acțiunilor dumneavoastră trebuie să fie salvarea de la eutanasie a câinilor fără stăpân. Acest scop poate fi atins prin acțiuni pozitive, acțiunile negative (de protest și condamnare) pe care le întreprindeți în aceste zile sunt doar reacții emoționale fără perspectivă strategică, și care nu fac decât să dăuneze imaginii taberei „iubitorilor de animale”.

Faptul că legea aprobată pe 22 noiembrie în Parlament prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân care au stat în centrele de apăpost ale consiliilor locale timp de 30 de zile, nu înseamnă că eutanasierea lor nu poate fi prevenită. În linii mari, câinii trebuie să fie adoptați (de oameni sau ONG-uri) până expiră termenul de 30 de zile și astfel ei nu vor fi eutanasiați. Acesta este scenariul cel mai grav dintre cele posibile. În celelalte scenarii, în care nu se decide eutanasia, adopțiile nu au presiunea urgenței.

Legea pasează mingea în terenul iubitorilor de animale. Dacă ei acționează coordonat (toți odată și în aceeași direcție), câinii nu sunt omorâți. Ei au puterea de a împiedica oroarea eutanasiilor în masă.

În condițiile de vizibilitate foarte mare în presă, în care vă aflați în calitate de reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor, declarațiile și comportamentul dumneavoastră au o mare influență în structurarea opiniei publice. Dacă veți continua să fiți copleșiți de emoție și să simplificați problema (pro sau contra eutanasiei, criminali vs oamnei buni), nu veți face decât să vă radicalizați adversarii și să îi faceți pasivi pe cei care iubesc animalele dar vor alt tip de acțiune pentru salvarea lor.

Eutanasia se referă în lege la două categorii de câini: pe de o parte cei bolnavi sau/și agresivi, pe de altă parte cei sănătoși, blânzi și sterilizați. Atenție: aici există mai multe poziții posibile, unii dintre cei care spun că sunt pro eutanasie se referă doar la prima categorie. E nevoie să explicați populației care sunt prevederile exacte ale legii, care este procesul de gestionare a câinilor, ca în loc să intre în panică, oamenii să înțeleagă că este „acum ori niciodată” nevoie de implicarea lor la nivel de acțiune, nu doar declarativ.

Printre cei care vor eutanasierea tuturor câinilor, sunt unii care pur și simplu nu mai au încredere că alte soluții de gestionare pot funcționa, pentru că de-a lungul timpului necoordonarea acțiunilor a dus la perpetuarea situației. Acești oameni sunt doar sceptici, dacă le arătați o strategie rațională și națională solidă, ei nu vor mai susține eutanasia, sau cel puțin vor rămâne neutri.

Tot printre cei care susțin eutanasia pentru toți câinii, sunt și oameni care au fost mușcați de câini. Singura atitudine normală față de ei este empatia și recunoașterea gravității situației.

Între cele două tabere (sau poate pur și simplu nu știu eu în care să-i plasez), sunt și cei care abandonează pui în stradă, și care astfel cresc permanent numărul maidanezilor. Ei sunt o categorie foarte importantă, cu care trebuie să vorbiți separat.

Pe de altă parte, între iubitorii de animale sunt și oameni care susțin întoarcerea în stradă a câinilor după cele 30 de zile de stat în adăposturi. Trebuie să înțelegeți că aceasta nu este o soluție care merge în același sens cu progresul civilizației. Este soluția care presupune cel mai scăzut grad de implicare al iubitorilor de animale. Haideți să facem mai mult.

Ce am vrut să arăt până acum este că nu ne împărțim în îngeri și demoni în această problemă. Este nevoie de un efort de analiză rațională a actorilor implicați, ceea ce în lobby se numește stakeholders mapping. E vorba de o cartare a actorilor, în funcție de apropierea punctelor lor de vedere cu cel propriu și în funcție de puterea lor de influență. Interesul dumneavoastră este să vă aliați cu actorii puternici și să nu iritați adversarii. Desigur, cum decizia despre ce se va întâmpla cu maidanezii după cele 30 de zile aparține consiliilor locale, ele devin ținta dumneavoastră capitală și trebuie să îi convingeți că aveți competențele și resursele să susțineți alternativele la eutanasie.

În acțiunile dumneavoastră de până acum (în acești ani de când activați în acest sector) nu ați avut o viziune comună și un efort coordonat. Lipsește leadershipul, viziunea strategică. În această problemă, trebuie să acționați ca o singură forță. Trebuie să transmiteți aceleași mesaje. Să faceți o analiză a dimensiunii problemei, a resurselor de care aveți nevoie, a direcțiilor de acțiune, a etapelor de implementare.

Există enorm de mulți oameni care vor să vă ajute. În prezent, ei trebuie să vă caute și să aleagă între dumneavoastră. Dacă vreți susținerea lor, trebuie să faceți așa încât lor să le fie ușor să vă ajute. Puteți facilita acest ajutor creând un singur „centru de comandă” și punând la dispoziția oamenilor o paletă foarte largă de opțiuni de susținere. Unii pot adopta, alții pot dona bani, alții pot dona altceva, alții pot face voluntariat șamd. Și companiile pot susține activitatea dumneavoastră în multe feluri, e nevoie ca și pentru ele să fie clar cu cine trebuie să discute. Și, la fel de important, să le fie clar că acțiunile dumneavoastră nu le pun în pericol reputația.

După cum știți, eutanasia este practicată în multe țări civilizate atunci când câinele este bolnav sau agresiv sau nu a fost adoptat într-un anumit interval de timp. Dar câinele de acolo are mult mai multe șanse de a fi adoptat, în principal pentru că acolo sunt muuuult mai puțini câini oferiți spre adopție în raport cu populația. În România, în schimb, raportul câini de adoptat / populație va fi unul foarte problematic, mai ales că darea spre adopție nu se va întâmpla prea eșalonat.

E nevoie de un mesaj pozitiv. N-aveți nevoie ca oamenii să plesnească de ură în proteste consumatoare de energie. Ei trebuie să vă ajute să dați o șansă la o viață „sedentară” câinilor sănătoși, blânzi, sterilizați – fie că își găsesc un stăpân, fie că își găsesc un adăpost permanent.

Îmi pun toate speranțele și încrederea în calmul și gândirea strategică de care veți da dovadă!

Simina Diaconu

Contact: siminadiaconu@gmail.com

Legea despre maidanezi

Momentan nu am găsit forma finală în care a fost adoptată legea, deci singurele baze sunt forma adoptată de Senat în 2007 și articolele apărute în presă. Dar asta se va rezolva odată ce își încheie drumul legislativ și apare în Monitorul Oficial. Mai trebuie să apară și normele de aplicare, deci timp mai e.

Din câte am înțeles eu, responsabilitatea gestionării maidanezilor revine consiliilor locale prin înființarea unor servicii dedicate, care se vor ocupa de strângerea, cazarea, evidența, examenul veterinar și viitorul maidanezilor (adopție, păstrare în adăpost, returnare pe stradă sau eutanasiere).

Părțile pozitive sunt 1. că aceste consilii vor trebui să consulte populația cu privire la viitorul de mai sus. Sigur, e doar o consultare, nu cred că sunt obligați legal să respecte părerea populației. 2. că ong-urile de protecție a animalelor pot prelua (prin concesiune), dacă am înțeles bine, responsabilitatea gestionării câinilor de la consilii. 3. că se prevede informarea populației cu privire la existența adăposturilor și posibilitatea de adopție. 4. că există intervalul de 30 de zile în care câinii sunt în siguranță în adăposturi (din nou, sper că am înțeles bine!).

E de datoria statului să asigure un climat civilizat în țară, iar maidanezii nu sunt un indicator de civilizație. Deci da, statul trebuie să propună un sistem prin care câinii să nu mai stea pe stradă. Deja, faptul că adăposturile au opțiunea de a duce câinii înapoi pe stradă mi se pare un eșec, o contradicție.

Noi, ca iubitori de căței avem în sfârșit presiunea să acționăm, cu ocazia adoptării acestei legi. Cum putem acționa pentru salvarea de la moarte a maidanezilor? Io propun câteva variante:

  • avem grijă să rămânem vigilenți și să urmărim la nivel de comunitate înființarea serviciilor de gestiune a maidanezilor și activitatea lor
  • când consiliile vor organiza consultările, mergem și ne spunem părerea
  • nu ne certăm cu oamenii care vor să omoare câini, nu avem ce discuta cu ei, nu ne vor asculta, ne vom consuma degeaba, să ne păstrăm energia pentru acțiune pozitivă
  • găsim o asociație pentru protecția animalelor pe care ne e convenabil să o susținem – îi contactăm și ne oferim voluntari
  • susținem financiar asociațiile care vor lupta pentru salvarea câinilor – vor face campanii pentru adopție sau vor adopta ei, își vor asuma gestionarea unor centre, vor iniția sisteme de sponsorizare a cățeilor cazați de ei etc (vor avea mare nevoie de fonduri)
  • adoptăm un cățel
  • vorbim cu prietenii noștri și îi convingem să adopte un cățel

Per total, avem puterea de a salva maidanezii, dacă ne mobilizăm și ne implicăm și nu ne pierdem entuziasmul în următoarele luni.

Update: Găsiți textul final al legii adoptat de Camera Deputaților aici http://www.cdep.ro/proiecte/2007/900/10/2/cd912_07.pdf

Sfaturi pentru cetățeni

Știți banda care rulează în ratb? La un moment dat zice „dacă vedeți că cineva e în pericol, vă rugăm să reacționați”. A ajuns ratb-ul să ne facă educație civică, din păcate.

Dacă ratb îndeamnă la ajutor reciproc, în schimb teatrele și cinematografele îndeamnă la denunț. Ele spun „rugăm publicul să fie vigilent” și să raporteze dacă vede pe cineva înregistrând neautorizat.

Ce să facem, ce să facem, cum să ne purtăm.

Whitman, ze poet, scrie, pe de altă parte
‘STRANGER! if you, passing, meet me, and desire to speak to me, why should you not speak to me?
And why should I not speak to you?’