Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

București, 25 noiembrie 2011

Stimați reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor,

Sunt „un simplu cetățean”, nu am experiență în domeniul protecției animalelor, am în schimb studii de științe politice și comunicare. Motivația mea de a mă exprima în această problemă este aceea că îmi plac câinii și îmi e frică să nu cumva să ratați trenul acțiunii coordonate pentru salvarea câinilor fără stăpân.

Vă scriu această scrisoare pentru a vă semnala responsabilitatea enormă pe care o aveți în următoarea perioadă. Scopul acțiunilor dumneavoastră trebuie să fie salvarea de la eutanasie a câinilor fără stăpân. Acest scop poate fi atins prin acțiuni pozitive, acțiunile negative (de protest și condamnare) pe care le întreprindeți în aceste zile sunt doar reacții emoționale fără perspectivă strategică, și care nu fac decât să dăuneze imaginii taberei „iubitorilor de animale”.

Faptul că legea aprobată pe 22 noiembrie în Parlament prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân care au stat în centrele de apăpost ale consiliilor locale timp de 30 de zile, nu înseamnă că eutanasierea lor nu poate fi prevenită. În linii mari, câinii trebuie să fie adoptați (de oameni sau ONG-uri) până expiră termenul de 30 de zile și astfel ei nu vor fi eutanasiați. Acesta este scenariul cel mai grav dintre cele posibile. În celelalte scenarii, în care nu se decide eutanasia, adopțiile nu au presiunea urgenței.

Legea pasează mingea în terenul iubitorilor de animale. Dacă ei acționează coordonat (toți odată și în aceeași direcție), câinii nu sunt omorâți. Ei au puterea de a împiedica oroarea eutanasiilor în masă.

În condițiile de vizibilitate foarte mare în presă, în care vă aflați în calitate de reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor, declarațiile și comportamentul dumneavoastră au o mare influență în structurarea opiniei publice. Dacă veți continua să fiți copleșiți de emoție și să simplificați problema (pro sau contra eutanasiei, criminali vs oamnei buni), nu veți face decât să vă radicalizați adversarii și să îi faceți pasivi pe cei care iubesc animalele dar vor alt tip de acțiune pentru salvarea lor.

Eutanasia se referă în lege la două categorii de câini: pe de o parte cei bolnavi sau/și agresivi, pe de altă parte cei sănătoși, blânzi și sterilizați. Atenție: aici există mai multe poziții posibile, unii dintre cei care spun că sunt pro eutanasie se referă doar la prima categorie. E nevoie să explicați populației care sunt prevederile exacte ale legii, care este procesul de gestionare a câinilor, ca în loc să intre în panică, oamenii să înțeleagă că este „acum ori niciodată” nevoie de implicarea lor la nivel de acțiune, nu doar declarativ.

Printre cei care vor eutanasierea tuturor câinilor, sunt unii care pur și simplu nu mai au încredere că alte soluții de gestionare pot funcționa, pentru că de-a lungul timpului necoordonarea acțiunilor a dus la perpetuarea situației. Acești oameni sunt doar sceptici, dacă le arătați o strategie rațională și națională solidă, ei nu vor mai susține eutanasia, sau cel puțin vor rămâne neutri.

Tot printre cei care susțin eutanasia pentru toți câinii, sunt și oameni care au fost mușcați de câini. Singura atitudine normală față de ei este empatia și recunoașterea gravității situației.

Între cele două tabere (sau poate pur și simplu nu știu eu în care să-i plasez), sunt și cei care abandonează pui în stradă, și care astfel cresc permanent numărul maidanezilor. Ei sunt o categorie foarte importantă, cu care trebuie să vorbiți separat.

Pe de altă parte, între iubitorii de animale sunt și oameni care susțin întoarcerea în stradă a câinilor după cele 30 de zile de stat în adăposturi. Trebuie să înțelegeți că aceasta nu este o soluție care merge în același sens cu progresul civilizației. Este soluția care presupune cel mai scăzut grad de implicare al iubitorilor de animale. Haideți să facem mai mult.

Ce am vrut să arăt până acum este că nu ne împărțim în îngeri și demoni în această problemă. Este nevoie de un efort de analiză rațională a actorilor implicați, ceea ce în lobby se numește stakeholders mapping. E vorba de o cartare a actorilor, în funcție de apropierea punctelor lor de vedere cu cel propriu și în funcție de puterea lor de influență. Interesul dumneavoastră este să vă aliați cu actorii puternici și să nu iritați adversarii. Desigur, cum decizia despre ce se va întâmpla cu maidanezii după cele 30 de zile aparține consiliilor locale, ele devin ținta dumneavoastră capitală și trebuie să îi convingeți că aveți competențele și resursele să susțineți alternativele la eutanasie.

În acțiunile dumneavoastră de până acum (în acești ani de când activați în acest sector) nu ați avut o viziune comună și un efort coordonat. Lipsește leadershipul, viziunea strategică. În această problemă, trebuie să acționați ca o singură forță. Trebuie să transmiteți aceleași mesaje. Să faceți o analiză a dimensiunii problemei, a resurselor de care aveți nevoie, a direcțiilor de acțiune, a etapelor de implementare.

Există enorm de mulți oameni care vor să vă ajute. În prezent, ei trebuie să vă caute și să aleagă între dumneavoastră. Dacă vreți susținerea lor, trebuie să faceți așa încât lor să le fie ușor să vă ajute. Puteți facilita acest ajutor creând un singur „centru de comandă” și punând la dispoziția oamenilor o paletă foarte largă de opțiuni de susținere. Unii pot adopta, alții pot dona bani, alții pot dona altceva, alții pot face voluntariat șamd. Și companiile pot susține activitatea dumneavoastră în multe feluri, e nevoie ca și pentru ele să fie clar cu cine trebuie să discute. Și, la fel de important, să le fie clar că acțiunile dumneavoastră nu le pun în pericol reputația.

După cum știți, eutanasia este practicată în multe țări civilizate atunci când câinele este bolnav sau agresiv sau nu a fost adoptat într-un anumit interval de timp. Dar câinele de acolo are mult mai multe șanse de a fi adoptat, în principal pentru că acolo sunt muuuult mai puțini câini oferiți spre adopție în raport cu populația. În România, în schimb, raportul câini de adoptat / populație va fi unul foarte problematic, mai ales că darea spre adopție nu se va întâmpla prea eșalonat.

E nevoie de un mesaj pozitiv. N-aveți nevoie ca oamenii să plesnească de ură în proteste consumatoare de energie. Ei trebuie să vă ajute să dați o șansă la o viață „sedentară” câinilor sănătoși, blânzi, sterilizați – fie că își găsesc un stăpân, fie că își găsesc un adăpost permanent.

Îmi pun toate speranțele și încrederea în calmul și gândirea strategică de care veți da dovadă!

Simina Diaconu

Contact: siminadiaconu@gmail.com

Anunțuri

Legea despre maidanezi

Momentan nu am găsit forma finală în care a fost adoptată legea, deci singurele baze sunt forma adoptată de Senat în 2007 și articolele apărute în presă. Dar asta se va rezolva odată ce își încheie drumul legislativ și apare în Monitorul Oficial. Mai trebuie să apară și normele de aplicare, deci timp mai e.

Din câte am înțeles eu, responsabilitatea gestionării maidanezilor revine consiliilor locale prin înființarea unor servicii dedicate, care se vor ocupa de strângerea, cazarea, evidența, examenul veterinar și viitorul maidanezilor (adopție, păstrare în adăpost, returnare pe stradă sau eutanasiere).

Părțile pozitive sunt 1. că aceste consilii vor trebui să consulte populația cu privire la viitorul de mai sus. Sigur, e doar o consultare, nu cred că sunt obligați legal să respecte părerea populației. 2. că ong-urile de protecție a animalelor pot prelua (prin concesiune), dacă am înțeles bine, responsabilitatea gestionării câinilor de la consilii. 3. că se prevede informarea populației cu privire la existența adăposturilor și posibilitatea de adopție. 4. că există intervalul de 30 de zile în care câinii sunt în siguranță în adăposturi (din nou, sper că am înțeles bine!).

E de datoria statului să asigure un climat civilizat în țară, iar maidanezii nu sunt un indicator de civilizație. Deci da, statul trebuie să propună un sistem prin care câinii să nu mai stea pe stradă. Deja, faptul că adăposturile au opțiunea de a duce câinii înapoi pe stradă mi se pare un eșec, o contradicție.

Noi, ca iubitori de căței avem în sfârșit presiunea să acționăm, cu ocazia adoptării acestei legi. Cum putem acționa pentru salvarea de la moarte a maidanezilor? Io propun câteva variante:

  • avem grijă să rămânem vigilenți și să urmărim la nivel de comunitate înființarea serviciilor de gestiune a maidanezilor și activitatea lor
  • când consiliile vor organiza consultările, mergem și ne spunem părerea
  • nu ne certăm cu oamenii care vor să omoare câini, nu avem ce discuta cu ei, nu ne vor asculta, ne vom consuma degeaba, să ne păstrăm energia pentru acțiune pozitivă
  • găsim o asociație pentru protecția animalelor pe care ne e convenabil să o susținem – îi contactăm și ne oferim voluntari
  • susținem financiar asociațiile care vor lupta pentru salvarea câinilor – vor face campanii pentru adopție sau vor adopta ei, își vor asuma gestionarea unor centre, vor iniția sisteme de sponsorizare a cățeilor cazați de ei etc (vor avea mare nevoie de fonduri)
  • adoptăm un cățel
  • vorbim cu prietenii noștri și îi convingem să adopte un cățel

Per total, avem puterea de a salva maidanezii, dacă ne mobilizăm și ne implicăm și nu ne pierdem entuziasmul în următoarele luni.

Update: Găsiți textul final al legii adoptat de Camera Deputaților aici http://www.cdep.ro/proiecte/2007/900/10/2/cd912_07.pdf