Notă de subsol dintr-un articol (despre power of language, gen)

`In this context, it is worth mentioning the usual fascination of youth for the theater. Goethe, it will be remembered, thought of acting as an indispensable preparation for adult life (Wilhelm Meister). Theatrical acting is a vicarious freedom of acting control of a situation. Especially noteworthy of our attention here is that this control is gained merely by properly saying the right things. Perfect acting is a unique exercise in omnipotence; by infallible wielding of deference and demeanor, the actor is at one and the same time indisputed director. Those of us who have never performed theatrically have perhaps experienced the sheer power-control aspects of language in learning a foreign tongue. Facility in speaking a foreign language partakes somewhat of a kindred experience in psychotherapy: the individual may find that he is capable of utterances which usher others into appropriate complementary action; but which utterances, because they are new (and in a foreign tongue) he at first experiences as unreal and somewhat ego-alien. It is then that he can best „watch himself perform” and see in action the power aspects of language. When the utterances are finally reduced to habit, the self- critical and the acting individual becomes more fused. One’s first sojourn abroad may be a quasipsychotherapeutic exercise in freedom and power.`

(Ernest BECKER, „Socialization, Command of Performance and Mental Illness”, in The American Journal of Sociology, Vol. 67, No.5 (Mar., 1962), pp. 494-501)

Am remarcat-o și io p-asta cu limba străină, de-aia îmi place că am găsit-o și scrisă.

Anunțuri

Sfaturi pentru cetățeni

Știți banda care rulează în ratb? La un moment dat zice „dacă vedeți că cineva e în pericol, vă rugăm să reacționați”. A ajuns ratb-ul să ne facă educație civică, din păcate.

Dacă ratb îndeamnă la ajutor reciproc, în schimb teatrele și cinematografele îndeamnă la denunț. Ele spun „rugăm publicul să fie vigilent” și să raporteze dacă vede pe cineva înregistrând neautorizat.

Ce să facem, ce să facem, cum să ne purtăm.

Whitman, ze poet, scrie, pe de altă parte
‘STRANGER! if you, passing, meet me, and desire to speak to me, why should you not speak to me?
And why should I not speak to you?’

Atenție, se închid ușile

CEBUTIKIN (mohorît): Dracu să-i ia pe toţi!… Da… toţi cred că sînt doctor, că ştiu să lecuiesc tot felul de boli. Eu însă nu ştiu nimic, am uitat tot. Nu-mi amintesc nimic, nimic… Să-i ia dracu pe toţi… Miercurea trecută m-au chemat în Zasîpi, la o femeie bolnavă, s-o lecuiesc! Dar femeia a murit… Şi eu sînt vinovat! Da, da… Acum douăzeci şi cinci de ani mai ştiam ceva! Acum însă, am uitat tot! Poate că nici nu mai sînt om, poate mă prefac numai.

Mă prefac că am braţe, cap, picioare! Poate că nici nu mai sînt şi mi se pare numai că umblu… mănînc, dorm. (Plînge.) O, ce bine ar fi să nu mai exist! (Nu mai plînge; mohorît.) Dracu să mai ştie…Acum trei zile vorbeau la club… ziceau: Shakespeare… Voltaire… N-am citit nimic… nimic! Dar m-am prefăcut că ştiu de toate… şi alţii făceau la fel. Josnicie! Dobitocie! Mi-am adus aminte de femeia aceea pe care em lăsat-o să moară miercurea trecută! Mi-am adus aminte de toate… Simţeam o greutate pe suflet! Mi-era silă de mine… M-am dus şi m-am îmbătat…

 

(…)

 

IRINA (hohotind): Unde? Unde s-a dus totul? Cum de s-a spulberat? Doamne, Dumnezeule! Am uitat tot, toţi. Totul s-a învălmăşit în mintea mea… nu mai ştiu cum se spune fereastră în italieneşte, sau tavan… In fiecare zi uit cîte ceva… şi viaţa trece, vremea nu se mai întoarce. N-o să mai plecăm niciodată la Moscova, niciodată! Acum îmi dau seama că n-o să mai plecăm!…

(CEHOV, Trei surori)