Științele sociale copilăresc

„În științele contemporane, cărțile sunt de obicei fie manuale, fie reflecții retrospective asupra unui aspect sau altuia al vieții științifice. Omul de știință care scrie o carte are mai multe șanse să-și strice decât să-și întărească reputația profesională. Numai în stadiile timpurii, preparadigmatice, ale dezvoltării diferitelor științe, cartea avea de obicei aceeași semnificație pentru reușita profesională pe care o are încă în alte domenii de creație. Și numai în acele domenii în care cartea continuă să fie (alături de articole sau fără ele) un vehicul al comunicării cercetărilor, direcțiile de profesionalizare sunt atât de vagi încât profanul mai poate spera să țină pasul citind lucrările originale ale practicienilor. Atât în matematici cât și în astronomie, rapoartele de cercetare au încetat încă din Antichitate să mai fie accesibile unui public de cultură generală. În dinamică, cercetarea a devenit la fel de ezoterică spre sfârșitul Evului Mediu […] În unele părți ale științelor sociale ele survin probabil în zilele noastre. Deși a devenit un obicei, și pe bună dreptate, să deplângem prăpastia tot mai largă care-l separă pe omul de știință profesionist de colegii săi din alte domenii, s-a dat prea puțină atenție relației esențiale dintre această prăpastie și mecanismele intrinseci evoluției științifice.”

(Thomas KUHN, Structura revoluțiilor științifice, Humanitas, București, 2008 (ed. originală 1962))

Anunțuri

„Happiness is 50 percent genetic, says University of Minnesota researcher David Lykken. What you do with the other half of the challenge depends largely on determination, psychologists agree. ”

„One route to more happiness is called „flow,” an engrossing state that comes during creative or playful activity, psychologist Mihaly Csikszentmihalyi has found. Athletes, musicians, writers, gamers, and religious adherents know the feeling” (articol aici)